desi ai crescut
te mai joci batistuta
numai ca
la picioarele tale pot fi aruncate
la fel de bine
grenade sau bilete la loto castigatoare
poate sa vina si Kim Gordon
sa iti dea autograf pe tricou
nu vei observa
si doar uneori
mergi la inmormantari
sufletul tau palpaie
ca un bec
plin de cacati de muste
am fost cu oana la obor
sa isi ia tigari ieftine
mi-am amintit cand
tata ma ducea in piata
si oamenii vindeau actiuni
mai tarziu am gasit in sacii cu haine
tricoul meu franjurat cu mickey mouse
cu care ai mei ma luau
prin discoteci
tricoul acela a inregistrat
toate hiturile din ‘90
in el imi petreceam verile
si-n aro lui nicu
cu care plecam la mare
fericirea exista cu adevarat
mainile mamei miroaseau
a castane coapte
tata era cel mai puternic
om de pe pamant
si asta era tot ce conta
acum
din copilaria mea s-a mai pastrat
o rasnita din comunism
un patefon
si placi cu beatles si
queen
pe care le folosesc
la poze artistice si vintage
1.
am schimbat geamurile au spart in pereti
ca sa le scoata intregi pe cele vechi
am carat la saci de moloz
faceam drumuri de la laptop la saci
si inapoi
credeam ca apari
camerele pareau foarte goale cu un dreptunghi
de lumina descoperit
era ca si cand cineva se apropia de mine
sa-mi dea un pumn
pumnul statiei de autobuz pumnul magazinului de ziare
al masinilor cu toba stricata
dupa ce am terminat curatenia am stat in pat
cu ochii inchisi
eram un om din praf si
transpiratie
sub pleoapele mele
zoom in unei imagini
pana nu mai vedeam decat detaliile in ceata
auzeam orice oscilatie
bazaitul frigiderului
singurul treaz in acea noapte ingrozitoare
2.
geamul s-a defectat / nu s-a mai inchis
l-a lipit tata cu scotch o noapte
a sigilat camera de zgomote
si eu corpul de amprente
ecranul are lumina prea puternica
ma ustura ochii si-mi lacrimeaza
pana la etajul 3 razbate urletul cainilor
transmis ca un ecou
prin sangele de peturi al orasului
ma ustura ochii si-mi lacrimeaza
dar eu continui sa stau in fata
compului ca si cum ar fi
un animal pe moarte
de fapt nu ne apropiem nu ne atingem
vedem videouri si activam pentru cateva
minute
personaje si cadre
nu am nevoie
si totusi in cubul asta de caramizi
cu geamul de sub care iese
spuma si cimentul umflat
corpul meu sta pe scaun
si eu il privesc
ca pe o masinarie necunoscuta
toate mecanismele pe care le stiu nu mai inseamna nimic. mi se strege tot din memorie. sunt omul blank omul fara repere omul complet alb. e ca si cum ar trebui sa instalezi windowsul de la comp de fiecare data. idenitatea mea nu mai exista. ma uit la corpul meu care controleaza. se schimba raporturile sau cadrele? mai degraba cadrele si eu sunt un cadran care inghite tot pana exoplodeaza si formeaza alt cadran.
obiectele sunt forme geometrice care plutesc in spatiu. intra unele in altele. ma naucesc. acolo printre ele cumpar mancare strang din pumni CINE dracului sunt? toate imi zdrelesc mintea.
