Eu am o relatie speciala cu Bjork. Am cunoscut-o in adolescenta, pe vremea cand ascultam foarte mult grunge si rock, si albumele ei erau asa, my soothing music, care ma faceau sa vibrez cu aceeasi intensitate cu care ascultam chitari si tobe nervoase. Am scris pe muzica ei, m-am trezit dimineti la rand ascultand pe repeat Vespertine, am inganat Joga de fercire si tot asa.
Cand am aflat ca va lansa Biophilia, ma asteptam la o explozie de muzica diferita, revolutionara. Asa cum e Bjork. Si desi am ascultat Crystalline si Cosmogony, pentru ca nu m-am putut abtine, am rezistat pana a fost lansat albumul. Sa-l parcurg cap-coada. Sa-l bibliesc pe toate partile. Frematam. Si nu a fost asa cum imi imaginam. Imi place, dar nu e ceva nou, asa cum probabil multi asteptau. Imi plac Cosmogony si Mutual Core la nebunie, pentru ca seamana cu melodiile din Vespertine, dar astea-s influente vechi. Iar Crystalline mi se pare cea mai reusita in acest sens, dar rupe cumva ritmul albumului. De fapt tocmai asta ii lipseste, nucleul. E cand calda, luminoasa, cand agitatata, putin mai electronica, mai new trend.
Conceptul, caci e vorba despre legatura omului cu natura, ceea ce inseamna de fapt biophilia, nu e nou. Aduce putin cu conceptul space rockului. Adica in bucutaria muzicii tale adaugi elemente futuristice, sf, legate de cosmos, tehnologie si alte asemenea. Evident, la Bjork atmosfera e intima si influentele le pliaza pe propriul stil caracteristic, dar nimic revolutionar.
Iar videoclipurile, ei bine, da, sunt la fel de faine cum erau pe vremuri, sau mai bine zis, cum au fost intodeauna. Sigur ca asta nu inseamna ca nu ramane mereu la favorites, sau ca Biophilia nu isi merita pe deplin locul in playlist.
